Despre Vaci

Cu riscul asumat de a fi considerat sexist de publicul feminin, afirm sus şi tare că între bărbaţi şi femei nu poate exista semnul egal. Suntem construiţi fizic în mod diferit iar la nivel de gândire suntem interesaţi de chestiuni total diferite. Cu toate acestea sunt perfect conştient că avem nevoie unii de ceilalţi. Pentru ce? Fiecare din voi e liber să îşi exprime opinia.

Singura asemănare dintre cele două sexe ar fi faptul că adăpostesc indivizi ce nu îşi asumă statutul. Bărbaţi ce nu acceptă să fie trataţi ca nişte porci de femei şi femei ce nu acceptă sub nici o formă să fie tratate ca nişte panarame. Cum poţi fi tratat altfel dacă eşti exponentul, chiar dacă nu reprezentativ, al propriului tău sex?

Scriu toate acestea gândindu-mă exclusiv la doamnele cu apucături de vaci ajunse prin minune, peste noapte, însărcinate sau operate ce năvălesc cu tupeu în mijloace de transport în comun. Această categorie de invalizi închipuiţi ce nu ştie să ceară ci doar să dicteze cu nesimţire mă scoate din sărite de fiecare dată când intră în contact cu mine, direct sau indirect.

În primul rând, în condiţiile de viaţă din România, în momentul în care urci într-un mijloc de transport în comun îţi asumi automat anumite riscuri: riscul de a fi tăiată pe faţă cu lama, riscul de a sta într-un miros greu de căcat cu vagi arome de coaie nespălate, riscul de a fi buzunărită sau riscul de a fi trasă de ţâţe şi violată la coborâre. Totul îţi este cunoscut!

Atunci de ce consideri, vacă ordinară, că trebuie să urli? Te-am scos eu dintre cei patru pereţi, ai domiciliului, ce îţi protejează eficient sarcina sau tăietura? Te-am pus eu să urci în autobuzul ticsit de lume? Consideri că sunt eu vinovat pentru faptul că tu te fuţi fără gumilastic sau pentru că eşti tu operată? Te-am futut eu? Atunci de ce continui să urli?

Toate aceste persoane consideră, pe nedrept, că un tânăr sau un bărbat le datorează ceva. Şi nu se înşală cu mult! Noi, ăştia tineri, le datorăm operatelor mulţumiri pentru un regim comunist de cincizeci de ani şi o perioadă de tranziţie inteminabilă. Noi, bărbaţii le datorăm duduilor însărcinate mulţumiri pentru refuzurile din şcoala generală, palmele peste faţă din liceu şi muia din timpul facultăţii … făcută de obicei altcuiva. Asta e tot ce consider că vă datorez! Cine doreşte mai mult s-ar putea să primească nişte muie în schimb şi nu ştiu dacă o să îi placă!

Ştiu cu siguranţă că în minţile voastre limitate nu v-aţi pus niciodată întrebări despre nopţile mele nedormite petrecute la muncă sau memorând miile de hârţoage pentru examene sau despre viaţa chinuită dintr-un cămin de căcat. Sau dacă v-aţi gândit la asta, oricum v-a durut fix în pizdă! Atunci mie de ce să îmi pese de voi?

Am ajuns în Bucureşti, arealul de răspândire (prin excelenţă) al acestui tip de vite, cu mentalitatea unui provincial obişnuit să zburde liber. De multe ori am cedat de bunăvoie locul unei femei în vârstă sau chiar unei femei tinere. Nu ştiu cine a fost cretina care m-a înghiontit pentru a-şi urca găozul în autobuzul arhi-plin sau idioata care a urlat la mine pentru un loc după ce nu dormisem o noapte dar ei ar trebui să îi mulţumiţi voi, celelalte, pentru că nu vă voi mai oferi niciodată locul meu.